A vorbi despre un sens al existentei inseamna a vorbi despre irezistebila forta a spiritului care se gaseste in fiecare fiinta umana, ascunsa, ce-i drept, sub egoism, pasiuni, materialism ruinator.Biruirea lor intensifica puterea de a iubi, de a se darui, de a comunica, putere aureolata de femininele gingasie si sensibilitate, indispensabile unei fiinte complete.Accesul la spirit este similar celui la seninatatea care biruie spaima de moarte.Si nu vorbesc despre resemnare, care este semnul infantilitatii sau al unei devieri tragice de la drumul destinului uman, ci de intelegerea sublimului mortii, care ofera perspectiva potivita asupra lumii si a destinului uman.Linistea despre care vorbeam nu este nici pe departe semnul ignorantei, ci al intelegerii.
Ea nu izvoraste din oboseala care ne insoteste incercarile vietii, ci din stabilirea relatiei cu adancurile
fiintei salasul valorilor datatoare de forta.
Cine patrunde in acest abis isi poate valoriza mania, isi poate valorifica verticalitatea, adica se maturizeaza.