Daca indoim o coala de hartie, astfel incat sa obtinem doua parti egale, perfecte, avem grija sa trasam cu unghia pe mijlocul indoit sa obtinem perfectiunea, egalitatea paginii, fara sa ne spuna nimeni.Stim.Daca avem nevoia sa ne incaltam, ne aplecam, ne indoim.Daca avem nevoie sa inlocuim un bec, ne ridicam, ne inaltam.Nici nu ne despartim, nici nu ne descompunem, nici nu ne dezintegram.Stim, cunoastem nevoia.Daca ne spune un strain ca sangele nostru este stricat si ca circula degeaba prin cele doua parti egale, perfecte ale noastre ca intreg, ca persoane, ca om si Dumnezeu, ezitam.Stim, cunoastem nevoia, dar avem grija sa ezitam.Nici nu ne indoim, nici nu ne inaltam,nici cu unghia nu trasam,dar ezitam,doar ezitam.De ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu