si-aveam pe umeri(din greseala)
mai multe greutati
si-un dor,din intamplare.
Si de mergeam,nici nu vedeam,
iar de vedeam,nu desluseam,
caci era noapte-n fata mea,
chiar daca soarele pe cer plangea.
Infrigurata,impovarata,
ajung acasa cu gandul la odihna.
Dar patu-i si mai rece si mai gol
si scartaie, de vechi si de rugina.
Sa mai astepti sa te trezesti cu "buna dimineata"?!
e doar un gand de noapte buna,
ca vine ziua ca o doamna,
(si-n loc de mic dejun),
te-mbie cu inca o-ndurare.
Si le-as lasa,pe toate si pe tot.
le-as arunca departe,undeva.
dar sa le-nchid nici nu mai pot.
ca-s mai-nainte aruncata,pe-acolo.
pe-aici,pe-undeva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu