Fragilitate

Ca sa ma laud cu mine,nu-mi permite religia.Ca sa ma laud cu altii,iar nu-mi permite religia,dar indraznesc.Asta imi permite.
Mi-am adus printesa mai aproape de mine.Am purtat-o in suflet vreme de aproape 20 de ani si n-am stiut niciodata cat este de fragila.Preocupata fiind s-o pregatesc sa nu ingenunchieze
niciodata in fata lumii dezorientate in care traim si din care facem parte, cu sau fara voia noastra, am tarat-o fara menajamente prin toate greutatile personale si nu numai.Am considerat ca e bine sa cunoasca realitatea vietii asa cum este ea:frumoasa si urata, dar cruda de fiecare data.
Clipele minunate petrecute impreuna le pot numara pe degete.Pentru celelalte nu am nevoie de degete, ci de timp.Si timp am, dar prefer sa-l folosesc in alte scopuri.Poate ca fug, sau poate ca stau, insa de fiecare data cand il infrunt erupe fragilitatea printesei mele, iar eu simt cum neputinta-mi proprie ma transfirma in dusman.Asa se face ca orbim impreuna.Ea pentru ca spune adevarul,eu pentru ca nu pot face nimic.
Surprinzator, dupa indelungi analizari ajung mereu la aceleasi concluzii.Suntem identice, la fel de fragile, asa cum la fel de identic ne este si zambetul.