Tremura vantul, suierand absent,
Cerurile-s suprapuse, cetatea-i fumeganda,
De viitorul trecut, de viitorul prezent...
Locuitorii s-au salvat, pe jumatate vii,
Agoniseala le-a fost spulberata,
Orasele-n vecinate sunt pline de fii,
Patiti ca si ei, fara mama, fara tata...
Goi, saraciti, stau impreuna,
Privirea-i le e fixata-n pamant,
Asteptand obositi s-au prins de mana,
Pe legamantul hulit, pe legamantul disparut...
Cand ingerii in oameni fiinteaza,
Faptura nu-i, nici voce, nici cuvant
Sa-I preamareasca,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu