Puii de porumbei si bufnita somnoroasa

Intr-o vale binecuvantata, isi aveau cuibul pana nu demult o familie de porumbei.Forfota mare, munca multa. Curand puisorii aveau sa mearga la clubul de zbor.In ziua cand au invatat sa zboare, voiosia si armonia s-au  asternut de la sine in toata valea. Pe chipurile locuitorilor vedeai  doar zambete.Incoltea timid speranta.Puii de porumbei cresteau vazand  cu ochii , nu conteneau sa cerceteze vazduhul, tot mai sus si tot mai sus.Era o incantare sa le privesti acrobatiile, iar bataile aripilor rasunau in toata valea.

Dar intr-o seara, vestea a ajuns la urechile unei bufnite somnoroase.Cu o curiozitate lenesa ,a pornit la drum spre valea binecuvantata, cu gandul de a-i invata pe puii de porumbei sa zboare.Neingrijita, buhaita, bufnita incapabila sa-si miste ochii din orbita, isi tot rotea corpul in toate directiile pentru a vedea unde se afla clubul de zbor.La vederea ei, puii de porumbei s-au raspandit in vazduh, amestecandu-se printre alte pasari, ceilalti membri ai familiei au privit-o cu ingrijorare justificata si o retinere fireasca.O astfel de creatura nu zboara ziua!Indignata, bufnita somnoroasa a inceput sa creeze o mare varietate de sunete si vocalize.Uitand sa fie politicoasa, a emis un sunet nefamiliar, cerand sa vorbeasca cu seful clubului.Acesta, un iubitor de pace si de frumos, i-a invitat pe toti la rabdare si incredere.Timpul trecea, iar puii de porumbei erau din ce in ce mai intristati.Bufnita casca toata ziua.Uneori  isi  folosea ciocul ciuntindu-le  din pene.Alteori  isi rotea al treilea deget in fata si in loc sa-i agate, ii scapa.

In toata valea se asternea toamna.Forfota mare, munca multa.Au inceput cautarile. Drumuri multe , carti multe, poate poate se va afla ceva despre aceasta creatura.In ziua cand au aflat ca bufnita a fost prinsa in alte cluburi dormind, cum ca si alti puisori au uitat sa zboare, mahnirea si framantarea s-au asternut de la sine in toata valea.Pe chipurile locuitorilor vedeai doar tristete.Incoltea timid adevarul.