Hello...

Buna ziua intuneric, vechiul meu prieten
Am venit sa vorbesc cu tine din nou, pentru ca o viziune incetisor, si-a lasat semintele  in timp ce dormeam.
Si viziunea ce a fost plantata in creierul meu, totusi ramane in sunetul tacerii.
In vise agitate singur merg pe strazi pavate, inguste sub o aura de lumina intorcandu-mi gulerul, rece si umed
Cand ochii mei au fost injunghiati de lumina 

Asta separand noaptea si atingand sunetul tacerii.
Si in lumina dezgolita, am vazut zeci de mii de oameni, poate mai multi
Oameni vorbind fara cuvinte
Oameni auzind fara sa asculte
Omeni scriind melodii pe care vocea nu le va imparti niciodata
Si nimeni nu a indraznit sa perturbe tacerea sunetului.

Nebunilor( prostilor), am spus eu, voi nu stiti
Tacerea ca un cancer creste
Ascultati-mi cuvintele cu care s-ar putea sa va invat
Luati-ma de brate si s-ar putea sa ajung la voi
Dar cuvintele mele curg silentios , precum picaturile de ploaie
Si ca un ecou in fantana tacerii

Oameni s-au aplecat si s-au rugat la Zeul creat de lumina neonului
Si ca un semn de avertizare a strafulgerarii sale din cuvintele ce l-au format
Si semnele au spus , cuvintele profetilor
Sunt scrise pe peretii de la metrou si holuri de locuinte
Si soptindu-ne in suntetul tacerïï

Buna ziua intuneric, vechiul meu prieten...