Cum sa poti vorbi despre onoare?Si de ce naiba sa incerc eu asta?La prima intrebare, mi-ar placea sa raspund ca e foarte greu, dar necesar in vremurile de azi.In ceea ce o priveste pe a doua, nu pot decat sa ghicesc.La drept vorbind, nu ma vad prea bine in ochii acelor "fericiti imbecili care s-au nascut undeva",cum spunea cineva.
Cuvantul "sarac"nu este iubit, el pare batran,"caritabil".Cand acest cuvant iti da tarcoale, este posibil sa traiesti fara onoare;nu pentru acesta onoare, mai mare, care accepta umilinta si injosirea-decat sa cedeze in fata a ceva nedemn; ci pur si simplu pentru ca viata se pierde in meandrele intereselor de zi cu zi, imbulzeala lucrurilor, banalitatea lipsita de inaltime.
Si totusi...Dragostea de viata.Painea si pacea.A munci in mod cinstit.A avea locul tau in cetate.Barbat si femeie putand sa se iubeasca, sa aiba copii.A dispune de propria-ti persoana.A putea sa gandesti dupa cum crezi ca este adevarat.A merge unde-ti place.A spune ce gandesti.A putea sa urci, sa reusesti.
Pentru mine, a incerca sa convingi, a face schimb de impresii si informatii da sens vietii si,deci moralei.Caci in final onoarea onoreaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu