Daca te uiti la harta cu ochii unui cartograf, iti poti imagina cum va arata ea peste 50 sau 100 de mii de ani.
Asa se intampla ca, privind apele si uscatul care alcatuiesc continentul omului, vad anumite formatiuni
monstruoase sau ridicole, ca si altele care sunt marturii ale unor lupte eroice.In serpuirea lungilor fluvii, se poate deslusi pierderea credintei, a curajului si a gratiei divine, precum si lenta si treptata istovire a sufletului.Vad frontierele marcate de masive hotare naturale, dar si de linii in care anume LOC se va schimba clima, intuiesc drept inevitabil faptul ca regiuni fertile vor deveni deserturi, iar altele, pustii, vor inflori.Stiu ca marea deruta a trecutului va fi confirmata de una si mai mare in viitor.Suntem oameni-plamaditi din toate elementele care alcatuiesc pamantul, substanta sa reala si mitul; pretutindeni si mereu purtam in noi miscatoarea noastra geografie, capricioasa noastra clima.
Ma aflu in centrul unei mari deveniri.Am uitat partial limba materna si limba cea noua n-o vorbesc inca.Daca eram in China vorbeam chinezeste.Ma aflu in centrul stabil al unei realitati instabile pentru care nici o limba n-a fost inventata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu