Nu m-am putut abtine,citind cartea "Dumnezeul femeilor" de Jean-Noel Vuarnet,sa nu va invit sa lecturati,ceea ce pe mine m-a lasat fara cuvinte.Faceti cunostinta cu ....amantele abisului.
Sfanta
La o ferastra nalucind
Santal despoleit in ora
De vechi viole stralucind
Candva cu flaut sau mandora,
E sfanta palida ,vadind,
Vechi foile deschise ale
Magnificatului vuind
Candva la mise vesperale:
La acest geam de chivot nins
De harfa ce'n amurg o face
Un zbor de Inger inadins
Ca ea sa legene in pace,
Fara vechi foi nici vechi santal,
Un deget de straalbul cerii
Intr-un penaj instrumental
Muziciana a tacerii.
HADWITJICH traieste o "dragoste curata",mai curata poate decat aceea a celorlalte mari indragostite mistice.Improbabile printre atatea experiente felurite,intr-o perspectiva care nu angajeaza decat in principiu tema uniunii (pentru a nu valoriza aventura apofatica), aceste tipuri de suflete logodite, aspirand spre un vid luminos, traiesc urcusul ca pe o purificare abstracta si cunosc inefabilul nu in ceea ce este, ci mai degraba in ceea ce nu este.Pe asemenea cai, intelectiunea domina viziunea, claritatea stapaneste extazul, astfel incat toate metaforele vizuale ajung inutile.Mai putin legate decat altele de o umanitate reprezentabila, chemate sa caute esentialul si supraesentialul ("fondul simplu","dorinta tacuta", ele se daruiesc unei "lumini launtrice", fara urma de teatralitate.Felul in care cauta Uniunea anterioara ca fond informal si solar al oricarei vizibilitati se opune unei mistici a rostirii si a viziunii.Mistice a vidului radios, mistice non-figurative.Aici dispar povestioarele si trupurile, imaginile, toate cele vazute, daca nu chiar si numele.
"Cei sloboziti si cei neajunsi de tot ce e vazut si de tot ce se vede se cufunda in adevaratul intuneric al nestiintei, acolo unde mintea se stinge, odihnindu-se mai presus de lucruri. Ei nu mai apartin cuiva, nici lor insile si nici altora".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu