Luiza du Neant-Triumful saraciei si al umilintei


A trait copilaria pioasa a fetelor nobile.A cunoscut abjectia nebuniei contra abjectiei sexului. A perseverat ,a supralicitat,simbol al unei iremediabile diferente."Viata D-rei e o continua inlantuire de suferinte nemaivazute. Vom descifra in ea semnele Providentei divine, care a rasturnat toate regulile intelepciunii omenesti pentru a o umple pe aceasta domnisoara de duhul Evangheliei""Ea, al carei rau nu avea sfarsit si care scotea zi si noapte urlete infioratoare, ratacea pe strazi urmata de o puzderie de diavoli prefacuti in pisica"Cum sa deosebesti starile teopatice de starile patologice? Parea sa fi dobandit darul contemplatiei si al viziunii: starile extatice inlocuira cat de cat starile delirante."Era in continuare privita ca nebuna si mima nebunia pentru a se mentine intru smerenie inaintea oamenilor si pentru a ascunde relatia cu Dumnezeu."Visand uneori la o vocatie mai obisnuita decat a ei, Luiza prefera totusi sa sfideze normele, pe fondul unei ingrijoratoare suprasolicitari""Intrucat Domnii administratori venira sa le examineze pe tovarasele mele nebune,pentru a le externa pe acelea care si-au venit in minti, mi-am propus sa le vorbesc in asa fel incat sa fie convinsi ca sunt si mai nebuna decat celelalte"Aceasta inclinatie mistica (sau patologica) spre extreme si umilinta o determina pe Luiza ,vindecata sau nu,sa-si foloseasca de acum inainte dementa ca vehicul si ca instrument al ciudatei sale calatorii de nunta:"De-as ajunge si mai nebuna decat am fost, L-as binecuvanta.Nu-l vreau decat pe Logodnicul meu si nu-l cunosc decat pe Logodnicul meu. Ramane-voi singura cu El intr-o genune in care nu zaresc nici capatul,nici tarmul." Poetic extravaganta si deliranta, ea a izbutit, fara a fi combatuta sau impiedicata nici de biserica, nici de medici, sa-si petreaca neobisnuitul si sumbru ei periplu, adica propriul Anotimp in Infern, lipsindu-se, in saracie, boala si libertate, de orice remediu omenesc:"Tu esti doctorul saracilor care nu au nici un ban pentru a se trata; daca voiesti sa Te slujesti de mine pentru a usura pe bietele femei ce-mi sunt surori, ai rogu-Te ,bunatatea sa ma izbavesti de ceea ce ma apasa; oricum insa, faca-se voia Ta"Demonizata vindecata, nebuna ce strabatuse nebunia, nihilista mantuita de nimicnicie, Luiza descopera in sfarsit ,la Loudun, serenitatea.Apusul aurit al unei vieti sumbre si tragice, luminoasa armonie a sfarsitului.
Piesa a luat sfarsit la 1 iulie 1694, dupa ce implinise 54 de ani, se stinge, admirabila si demna de plans actrita a Neantului.